Treceți la conținut
Folosiți fondurile HSA sau FSA

Raport despre afecțiuni · Sistem musculo-scheletic

Distrofia musculară Duchenne și Becker

Secvențierea întregului genom citește întreaga genă DMD (cea mai mare genă din genomul uman, cu 2,4 milioane de perechi de baze), surprinzând toate punctele de rupere ale delețiilor, duplicațiile și variantele intronice profunde, care determină atât diagnosticul, cât și eligibilitatea pentru tratament.

Un raport despre afecțiuni caută variante rare despre care se știe că provoacă afecțiunile pe care le acoperă.

Inclus cu fiecare kit

De la 449 $Livrare gratuită · Rezultate în 6–8 săptămâni

Comandați Genome Test-ul meu

Despre acest condition

Distrofia musculară Duchenne (DMD) este o boală neuromusculară caracterizată prin slăbiciune musculară și atrofie rapid progresive, cauzate de degenerarea musculaturii scheletice, netede și cardiace.

Distrofia musculară Duchenne (DMD) este o afecțiune neuromusculară recesivă legată de cromozomul X, cauzată de variante patogene ale genei DMD de pe cromozomul Xp21.2, care codifică distrofina, o proteină structurală esențială pentru integritatea membranei fibrelor musculare. Deficitul de distrofină duce la degenerarea progresivă a fibrelor musculare, inflamație cronică și înlocuirea țesutului muscular cu țesut fibrotic și adipos. DMD este cea mai frecventă distrofie musculară severă la copii, afectând aproximativ 1 din 3.500-5.000 de nou-născuți de sex masculin la nivel mondial. Debutul apare de obicei între 2 și 5 ani, cu slăbiciune musculară proximală, care se manifestă prin dificultăți la alergare, la urcatul scărilor și la ridicarea de pe podea (semnul Gowers). Fără tratament, pierderea capacității de deplasare apare până la vârsta de 12-13 ani, iar decesul din cauza insuficienței respiratorii sau cardiace survine de obicei între sfârșitul adolescenței și mijlocul vârstei de 20 de ani.

Aproximativ 60-70% dintre variantele care cauzează DMD sunt delecții mari care cuprind unul sau mai mulți exoni, concentrate în două regiuni fierbinți (exonii 2-20 și exonii 44-55). Duplicațiile mari reprezintă 5-15% dintre variante, iar restul de 20-30% sunt mutații punctiforme (nonsens, cadru de lectură deplasat, situs de splicing). Regula cadrului de lectură distinge DMD de afecțiunea alelică mai ușoară, distrofia musculară Becker (BMD): variantele din afara cadrului, care elimină producția de distrofină funcțională, cauzează DMD, în timp ce variantele în cadru, care produc distrofină trunchiată, dar parțial funcțională, cauzează BMD. Această corelație genotip-fenotip ghidează prognosticul și, din ce în ce mai mult, alegerea tratamentului.

Peisajul tratamentelor DMD a fost transformat de terapiile de precizie specifice genotipului. Oligonucleotidele antisens de sărire a exonilor restabilesc cadrul de lectură pentru a produce distrofină trunchiată, dar funcțională, transformând fenotipul DMD către BMD. Eteplirsen vizează exonul 51 (~13% dintre pacienții cu DMD), golodirsen și viltolarsen vizează exonul 53 (~8%), iar casimersen vizează exonul 45 (~8%). Ataluren vizează variantele nonsens (codon stop prematur), care reprezintă aproximativ 10-15% dintre cazuri. Terapia de înlocuire genică (delandistrogene moxeparvovec, aprobată în 2023) utilizează micro-distrofină livrată prin vector AAV. Fiecare dintre aceste terapii necesită caracterizarea definitivă a variantei DMD pentru a stabili eligibilitatea, ceea ce face ca diagnosticul genetic să nu fie doar diagnostic, ci și direct terapeutic.

Regula cadrului de lectură determină dacă o variantă DMD produce distrofia musculară Duchenne (severă, din afara cadrului) sau Becker (mai ușoară, în cadru). Caracterizarea precisă a punctelor de rupere determină eligibilitatea pentru terapia de sărire a exonilor, o decizie care depinde de cunoașterea exonilor afectați.

Cele 2 afecțiuni analizate de noi

Distrofia musculară Duchenne

Recesivă legată de cromozomul X

Distrofia musculară Duchenne (DMD) este o boală neuromusculară caracterizată prin slăbiciune musculară și atrofie rapid progresive, cauzate de degenerarea musculaturii scheletice, netede și cardiace.

Ce schimbă un diagnostic

Corticosteroizi (deflazacort, prednison); oligonucleotide antisens pentru sărirea exonilor (eteplirsen, golodirsen, viltolarsen, casimersen); ataluren pentru variante nonsens; terapie genică cu micro-distrofină (delandistrogen moxeparvovec); managementul cardiac și respirator

Gene analizate

Denumită și

DMD; Duchenne muscular dystrophy, X-linked recessive; muscular dystrophy, Duchenne type; severe dystrophinopathy, Duchenne type

MONDO:0010679OMIM 310200Orphanet 98896MedGen 3925

Distrofia musculară Becker

Recesivă legată de cromozomul X

O distrofinopatie mai ușoară, cu debut mai tardiv, cauzată de variante ale genei DMD care lasă o parte din distrofină funcțională, cu slăbiciune progresivă a membrelor și un risc ridicat de boală a mușchiului cardiac.

Gene analizate

Denumită și

Becker dystrophinopathy; Becker muscular dystrophy, X-linked recessive; Becker's muscular dystrophy; BMD; muscular dystrophy pseudohypertrophic progressive, Becker type; muscular dystrophy, Becker type

Include 1 subtip înrudit ↓
  • muscular dystrophy, pseudohypertrophic, with Internalized capillaries
MONDO:0010311OMIM 300376Orphanet 98895MedGen 182959

De ce secvențierea întregului genom

Testarea standard pentru delecții/duplicații identifică exonii implicați, dar nu și punctele de rupere intronice precise. Variantele intronice profunde care cauzează splicing aberant sunt invizibile pentru panourile axate pe exoni. Secvențierea genomului întreg oferă arhitectura completă a variantelor.

Punctele de rupere precise ale delețiilor determină eligibilitatea pentru sărirea exonilor; testarea doar la nivel de exon este insuficientă

MLPA (amplificarea sondelor multiple ligate-dependente), testul diagnostic standard de primă linie pentru DMD, identifică ce exoni sunt șterși sau duplicați, dar nu poate stabili cu precizie la nivel de pereche de baze locațiile punctelor de rupere intronice. Pentru eligibilitatea la terapia de sărire a exonilor, locația exactă a punctului de rupere determină dacă sărirea terapeutică a exonului poate restabili cadrul de lectură. În plus, rearanjamentele complexe (inversiunile, delețiile necontigue și inserțiile-delețiile) nu sunt detectate în mod fiabil prin MLPA. Secvențierea întregului genom cartografiază punctele de rupere ale delețiilor la nivel nucleotidic, pe toți cei 79 de exoni ai genei DMD și pe cele 2,2 milioane de perechi de baze de secvență intronică dintre ei.

20-30% dintre variantele DMD sunt mutații punctiforme, care necesită secvențierea întregii gene pentru a fi detectate

Una din trei persoane cu DMD are mutații punctiforme (variante nonsens, cu cadru de lectură deplasat sau de situs de splicing), mai degrabă decât delecții sau duplicații mari. MLPA nu detectează mutațiile punctiforme; acești pacienți necesită secvențierea completă a genei DMD ca al doilea pas de diagnostic. Dintre pacienții cu mutații punctiforme, cei cu variante nonsens (codon stop prematur) pot fi eligibili pentru terapia cu ataluren. Variantele intronice profunde care creează situsuri de splicing criptice reprezintă o categorie suplimentară, detectabilă doar prin secvențiere dincolo de exonii codificatori. Secvențierea întregului genom surprinde delecțiile, duplicațiile, mutațiile punctiforme și variantele intronice profunde într-un singur test, eliminând calea diagnostică secvențială, cu mai multe teste.

Alte conditions de sistem musculo-scheletic

Toate condițiile →

Un test. Răspunsuri pentru o viață.

Un singur kit, trimis la domiciliul dumneavoastră. Întregul genom secvențiat la standardul clinic folosit pentru deciziile de diagnostic. Rapoarte pregătite pentru medic, livrate în Genome Manager în 6–8 săptămâni — permanente și actualizate pe măsură ce știința evoluează.

De la 449 $

Livrare gratuită · Rezultate în 6–8 săptămâni

Comandați Genome Test-ul meu