Treceți la conținut
Folosiți fondurile HSA sau FSA

Raport despre afecțiuni · Imunologice

Lupus (LES)

Secvenţierea întregului genom evaluează genele sistemului complement (C1Q, C2, C4), genele interferonopatiilor (TREX1, DNASE1L3, RNASEH2A/B/C), haplotipurile HLA (DRB1) și toate celelalte variante asociate lupusului, făcând distincția între lupusul monogenic și cel poligenic.

Un raport despre afecțiuni caută variante rare despre care se știe că provoacă afecțiunile pe care le acoperă.

Inclus în Premium și Premium + AI

Premium adaugă 99 $ per kit în primul an.

Comandați împreună cu Premium

Despre acest condition

Boală autoimună multiorganică, asociată în mod tipic cu vasculopatie și producția de autoanticorpi. Majoritatea pacienților au anticorpi antinucleari (ANA). Prezența anticorpilor anti-dsDNA sau anti-Smith are o specificitate ridicată.

Lupusul eritematos sistemic (LES) este o boală autoimună cronică ce afectează aproximativ 200.000-300.000 de persoane în SUA, cu o ereditabilitate de ~50%. Arhitectura genetică include atât predispoziția poligenică (HLA-DR2, HLA-DR3, ITGAM, STAT4, IRF5, BLK, TNFAIP3 și peste 100 de alte loci identificate prin studii GWAS), cât și forme monogenice rare. Cel mai puternic factor genetic de risc comun este regiunea HLA de clasa II: HLA-DRB1*03:01 și HLA-DRB1*15:01 conferă fiecare un risc de aproximativ 2-3 ori mai mare. Variaţia numărului de copii la nivelul C4 (componenta 4 a complementului) este un determinant genetic major; un număr mic de copii C4 crește semnificativ riscul de lupus.

Lupusul monogenic reprezintă aproximativ 1-3% din totalul cazurilor de LES și este extrem de important de identificat. Deficitul de complement, în special deficitul omozigot de C1q (>90% dezvoltă lupus), C1r/C1s, C2 și C4, provoacă lupus sever cu debut precoce, prin afectarea eliminării resturilor apoptotice și a complexelor imune. Deficitul de TREX1 determină sindromul Aicardi-Goutières / lupusul pernio familial, prin acumularea de acizi nucleici endogeni care activează calea interferonului de tip I. Deficitul de DNASE1L3 determină lupus hipocomplementemic cu anticorpi anti-dsDNA. Aceste forme monogenice au mecanisme patogenice specifice, care influențează alegerea tratamentului.

Implicațiile terapeutice ale clasificării genetice a lupusului sunt în curs de dezvoltare. Anifrolumab (Saphnelo), un anticorp anti-receptor al interferonului de tip I, este aprobat de FDA pentru LES moderat până la sever și este cel mai relevant din punct de vedere mecanistic la pacienții cu profil ridicat de interferon, inclusiv la cei cu variante din calea interferonopatiilor (TREX1, IFIH1, RNASEH2). Lupusul cu deficit de complement poate răspunde la plasmă proaspătă congelată (care înlocuiește componenta lipsă a complementului) sau la inhibitori ai complementului, dar NU răspunde la imunosupresia standard care vizează căile autoimune. Belimumab (anti-BLyS) vizează activarea limfocitelor B și poate fi deosebit de eficient la pacienții cu variante de risc în BLK sau BANK1.

Deficitul de C1q provoacă lupus la peste 90% dintre purtători, cea mai mare penetranță dintre toate genele asociate lupusului. Acest lupus cu deficit de complement are un mecanism patogenic diferit de LES autoimun și poate să nu răspundă la terapia imunosupresoare standard.

Afecțiunea pe care o analizăm

Boală autoimună multiorganică, asociată în mod tipic cu vasculopatie și producția de autoanticorpi. Majoritatea pacienților au anticorpi antinucleari (ANA). Prezența anticorpilor anti-dsDNA sau anti-Smith are o specificitate ridicată.

Ce schimbă un diagnostic

LES standard: hidroxiclorochină, micofenolat, belimumab, anifrolumab; lupus cu deficit de complement: substituție cu plasmă proaspătă congelată (PPC); interferonopatie: anifrolumab, inhibitori JAK; pentru toate: protecție solară, gestionarea riscului cardiovascular, planificarea sarcinii

Gene analizate

Denumită și

disseminated lupus erythematosus; Lupus; lupus erythematosus, systemic; SLE; SLE - lupus erythematosus, systemic; systemic lupus erythematosus (disease); systemic lupus erythematosus susceptibility to

Include 12 subtipuri înrudite ↓
  • autosomal systemic lupus erythematosus type 16
  • bullous systemic lupus erythematosus
  • central nervous system lupus
  • neonatal lupus erythematosus
  • pediatric systemic lupus erythematosus
  • systemic lupus erythematosus 17
  • systemic lupus erythematosus 18
  • systemic lupus erythematosus related to C1QA
  • systemic lupus erythematosus related to C1QB
  • systemic lupus erythematosus related to C1QC
  • systemic lupus erythematosus related to C1S
  • systemic lupus erythematosus related to C4A
MONDO:0007915OMIM 152700Orphanet 536MedGen 6146

De ce secvențierea întregului genom

Lupusul monogenic (deficit de complement, interferonopatie) nu răspunde la imunosupresia standard. Diagnosticul molecular identifică 1-3% dintre pacienții cu lupus care au nevoie de un tratament diferit, precum și biomarkerii genetici emergenți pentru terapii țintite, cum este anifrolumab.

Lupusul cu deficit de complement necesită înlocuirea complementului, nu imunosupresie; tratamentul greșit întârzie terapia eficientă cu ani de zile

Pacienții cu deficit de C1q dezvoltă o boală asemănătoare lupusului prin afectarea eliminării celulelor apoptotice și a complexelor imune, o problemă de eliminare a deșeurilor, nu un atac autoimun primar. Imunosupresia standard pentru lupus (micofenolat, ciclofosfamidă) vizează mecanismul greșit. Perfuzia cu plasmă proaspătă congelată (care furnizează C1q funcțional) poate duce la o ameliorare clinică spectaculoasă. Fără testarea genetică a deficitului de complement, acești pacienți primesc imunosupresie din ce în ce mai intensă pentru „lupus rezistent la tratament”, deși diagnosticul corect ar reorienta complet terapia.

Variaţia numărului de copii C4 este cel mai puternic determinant genetic comun al riscului de lupus: secvenţierea întregului genom cuantifică numărul de copii ale genelor C4A și C4B

Locusul C4 de pe cromozomul 6 este una dintre cele mai complexe regiuni structural din genomul uman; genele C4A și C4B există în numere variabile de copii (0-6 copii fiecare). Un număr mic de copii C4 (în special C4A scăzut) crește semnificativ riscul de lupus, în timp ce un număr mare de copii are efect protector. Testarea genetică standard nu evaluează numărul de copii C4. Secvenţierea întregului genom citește întregul locus C4, permițând cuantificarea numărului de copii, ceea ce oferă cea mai importantă evaluare a riscului genetic comun pentru lupus.

Alte conditions de imunologice

Toate condițiile →

Un test. Răspunsuri pentru o viață.

Un singur kit, trimis la domiciliul dumneavoastră. Întregul genom secvențiat la standardul clinic folosit pentru deciziile de diagnostic. Rapoarte pregătite pentru medic, livrate în Genome Manager în 6–8 săptămâni — permanente și actualizate pe măsură ce știința evoluează.

De la 449 $

Livrare gratuită · Rezultate în 6–8 săptămâni

Premium adaugă 99 $ per kit în primul an.

Comandați împreună cu Premium