Treceți la conținut
Folosiți fondurile HSA sau FSA

Raport despre afecțiuni · Urologic

Boala renală polichistică

Secvențierea completă a genomului descifrează integral gena PKD1 (inclusiv cartografierea precisă a celor 6 pseudogene ale acesteia, care îngreunează secvențierea standard) și gena PKD2, oferind genotipul care prezice calendarul insuficienței renale terminale și răspunsul la tratament.

Un raport despre afecțiuni caută variante rare despre care se știe că provoacă afecțiunile pe care le acoperă.

Inclus cu fiecare kit

De la 449 $Livrare gratuită · Rezultate în 6–8 săptămâni

Comandați Genome Test-ul meu

Despre acest condition

O boală genetică caracterizată prin formarea a numeroase chisturi în rinichi, care le afectează treptat funcția.

Boala renală polichistică autozomal dominantă (ADPKD) este cea mai frecventă boală renală ereditară și una dintre cele mai frecvente afecțiuni genetice cu potențial letal, care afectează aproximativ 1 din 400–1.000 de persoane, adică o estimare de 12,5 milioane de persoane la nivel mondial. ADPKD este cauzată de variante patogene în PKD1 (~78% din cazuri, cromozomul 16p13.3) sau în PKD2 (~15%, cromozomul 4q22.1), care codifică, respectiv, policistina-1 și policistina-2. Aceste proteine formează un complex de canal permeabil pentru calciu, care detectează fluxul de lichid din cilia primară a celulelor epiteliale renale. Dezvoltarea progresivă a chisturilor renale bilaterale duce la mărirea masivă a rinichilor și, în final, la insuficiență renală terminală.

ADPKD determină o creștere progresivă a chisturilor renale bilaterale de-a lungul mai multor decenii, manifestându-se prin dureri lombare, hematurie, hipertensiune arterială, infecții ale tractului urinar și litiază renală. Chisturile hepatice apar la aproximativ 80% dintre pacienți și sunt, de regulă, asimptomatice, dar la unele femei pot provoca hepatomegalie masivă. Anevrismele intracraniene apar la aproximativ 8% dintre pacienții cu ADPKD (față de 2–3% în populația generală); ruptura acestora provoacă hemoragie subarahnoidiană cu mortalitate ridicată. Prolapsul de valvă mitrală, diverticulii colonici și herniile inghinale sunt manifestări asociate. Vârsta medie la apariția insuficienței renale terminale este de aproximativ 54 de ani în cazul PKD1 și de 74 de ani în cazul PKD2, o diferență de 20 de ani determinată exclusiv de genotip.

Tolvaptanul (Jynarque), un antagonist al receptorului V2 al vasopresinei, a fost aprobat de FDA în 2018 pentru ADPKD la adulții cu risc de progresie rapidă. Tolvaptanul reduce rata de creștere a volumului renal total și încetinește scăderea eGFR, amânând apariția insuficienței renale terminale. Eticheta FDA vizează în mod specific ADPKD cu progresie rapidă, de regulă variantele trunchiante PKD1, care determină cea mai rapidă progresie. Clasificarea imagistică Mayo (htTKV), combinată cu genotipul molecular, oferă cea mai precisă stratificare a riscului pentru deciziile privind tratamentul cu tolvaptan. În plus, screeningul pentru anevrisme intracraniene (angio-RMN cerebrală) este recomandat pacienților cu ADPKD care au antecedente familiale de anevrism sau de hemoragie subarahnoidiană.

Variantele trunchiante PKD1 (cu decalaj de cadru, nonsens, care perturbă splicingul) determină insuficiența renală terminală cu aproximativ 12 ani mai devreme decât variantele PKD1 non-trunchiante (missense). Tipul specific de variantă rafinează prognosticul dincolo de simpla distincție între PKD1 și PKD2.

Afecțiunea pe care o analizăm

Boală genetică, de obicei autozomal dominantă și mai rar autozomal recesivă, caracterizată prin prezența a numeroase chisturi în rinichi, care duc la insuficiență renală în stadiu terminal. Forma autozomal dominantă este asociată cu anomalii ale brațului scurt al cromozomului 16. Simptomele la pacienții cu forma autozomal dominantă apar, de obicei, la vârsta mijlocie și includ dureri abdominale, hematurie și hipertensiune arterială. Pacienții pot dezvolta anevrisme cerebrale și chisturi hepatice. Pacienții cu forma autozomal recesivă prezintă, încă din copilărie, insuficiență renală progresivă și simptome determinate de fibroza hepatică. Forma autozomal recesivă este asociată cu anomalii ale cromozomului 6. Boala polichistică renală poate apărea și ca efect secundar la pacienții aflați sub dializă renală.

Ce schimbă un diagnostic

Tolvaptan (Jynarque, aprobat de FDA în 2018) pentru ADPKD cu evoluție rapidă; controlul tensiunii arteriale (țintă <110/75); managementul durerii; tratamentul infecției chistului; screening RM angiografic cerebral pentru anevrisme intracraniene; transplant renal pentru boala renală în stadiu terminal

Gene analizate

Denumită și

fibrocystic renal disease; PKD - polycystic kidney disease

Include 11 subtipuri înrudite ↓
  • ALG9-associated autosomal dominant polycystic kidney disease
  • autosomal dominant polycystic kidney disease
  • autosomal recessive polycystic kidney disease
  • polycystic kidney disease 1
  • polycystic kidney disease 2
  • polycystic kidney disease 3 with or without polycystic liver disease
  • polycystic kidney disease 4
  • polycystic kidney disease 5
  • polycystic kidney disease 6 with or without polycystic liver disease
  • polycystic kidney disease 7
  • polycystic kidney disease 8
MONDO:0020642MedGen 9639

De ce secvențierea întregului genom

PKD1 are 6 pseudogene foarte omoloage, situate pe același cromozom, care îngreunează secvențierea standard. Secvențierea genomului întreg, realizată cu informații din citiri lungi, cartografiază regiunea pseudogenelor pentru a identifica variantele patogene reale ale PKD1.

Gena PKD1 sau PKD2 determină o diferență de 20 de ani în debutul insuficienței renale terminale: genotipul este cel mai puternic predictor al prognosticului renal

Vârsta medie la apariția insuficienței renale terminale este de aproximativ 54 de ani pentru variantele patogene PKD1 și de aproximativ 74 de ani pentru variantele patogene PKD2, ceea ce face din genotipul molecular cel mai puternic predictor unic al prognosticului renal în ADPKD, superior volumului renal inițial, vârstei sau pantei eGFR luate singure. De asemenea, variantele trunchiante PKD1 determină insuficiența renală terminală cu aproximativ 12 ani mai devreme decât variantele PKD1 non-trunchiante, ceea ce aduce o rafinare suplimentară a prognosticului. Aceste informații influențează direct deciziile clinice: momentul inițierii tratamentului cu tolvaptan, țintele tensiunii arteriale, discuțiile privind planificarea familială și momentul transplantului renal de la donator viu depind toate de calendarul estimat al insuficienței renale terminale.

Eligibilitatea pentru tolvaptan necesită evaluarea progresiei rapide: genotipul este o componentă-cheie a modelului de risc

Eticheta FDA pentru tolvaptan (Jynarque) vizează pacienții cu ADPKD cu risc de progresie rapidă. Scorul PROPKD, care include genotipul molecular (variantele trunchiante PKD1 = scorul cel mai mare), alături de variabile clinice (sexul, debutul hipertensiunii arteriale, evenimentele urologice), prezice progresia rapidă cu o acuratețe validată. Pacienții cu un scor PROPKD scăzut (de regulă variante PKD2 sau variante PKD1 non-trunchiante) pot să nu fie candidați pentru tolvaptan, evitându-se astfel efectele secundare semnificative ale medicamentului (poliurie, polidipsie, necesitatea monitorizării hepatotoxicității) la pacienții care probabil nu vor beneficia de tratament. Secvențierea completă a genomului oferă datele moleculare necesare pentru acest model de stratificare a riscului.

Alte conditions de urologic

Toate condițiile →

Un test. Răspunsuri pentru o viață.

Un singur kit, trimis la domiciliul dumneavoastră. Întregul genom secvențiat la standardul clinic folosit pentru deciziile de diagnostic. Rapoarte pregătite pentru medic, livrate în Genome Manager în 6–8 săptămâni — permanente și actualizate pe măsură ce știința evoluează.

De la 449 $

Livrare gratuită · Rezultate în 6–8 săptămâni

Comandați Genome Test-ul meu