Treceți la conținut
Economisiți 10% de Halloween: secvențierea întregului genom

Raport despre afecțiuni · Neurologice

Distrofia miotonică

Secvențierea genomului întreg caracterizează expansiunile de repetiții CTG și CCTG din DMPK și CNBP, diferențiază tipurile 1 și 2 ale distrofiei miotonice, estimează dimensiunea expansiunii și detectează alelele premutație care riscă expansiune la generațiile viitoare.

Un raport despre afecțiuni caută variante rare despre care se știe că provoacă afecțiunile pe care le acoperă.

Inclus cu fiecare kit

De la 449 $Livrare gratuită · Rezultate în 6–8 săptămâni

Comandați Genome Test-ul meu

Despre acest condition

O afecțiune ereditară progresivă care afectează mușchii. Se caracterizează prin atrofie musculară și hipotonie, cataractă, anomalii ale conducerii cardiace și endocrinopatii.

Distrofia miotonică (DM) este cea mai frecventă distrofie musculară cu debut la vârsta adultă, afectând aproximativ 1 din 8.000 de persoane la nivel mondial. Este o afecțiune multisistemică, caracterizată prin slăbiciune musculară progresivă și miotonie (întârziere a relaxării musculare), asociate cu afectarea inimii (tulburări de conducere, cardiomiopatie), cristalinului (cataractă subcapsulară posterioară), creierului (modificări cognitive, somnolență diurnă), sistemului endocrin (rezistență la insulină, hipogonadism) și a mușchilor netezi (dismotilitate gastrointestinală). Există două forme genetice distincte: distrofia miotonică de tip 1 (DM1) și distrofia miotonică de tip 2 (DM2), cauzate de expansiuni repetitive diferite și cu fenotipuri parțial suprapuse, dar care pot fi distinse clinic.

Distrofia miotonică de tip 1 este cauzată de expansiunea unei repetiții trinucleotidice CTG în regiunea 3' netraductibilă a genei DMPK (dystrophia myotonica protein kinase) de pe cromozomul 19q13.32. Alelele normale au între 5 și 37 de repetiții CTG; alelele de tip premutație au între 38 și 49 de repetiții; expansiunile complete care determină DM1 variază de la 50 până la mii de repetiții. DM1 prezintă anticipație: expansiunile repetitive tind să crească de la o generație la alta, ducând la debut mai precoce și boală mai severă la descendenți. Forma congenitală a DM1, transmisă aproape întotdeauna pe linie maternă, provoacă hipotonie neonatală severă, insuficiență respiratorie și deficiență intelectuală. Distrofia miotonică de tip 2 este cauzată de expansiunea unei repetiții tetranucleotidice CCTG în intronul 1 al genei CNBP de pe cromozomul 3q21.3; alelele normale au mai puțin de 26 de repetiții, iar persoanele afectate au între 75 și peste 11.000 de repetiții.

Afectarea cardiacă în DM1 este un factor major de mortalitate: blocul atrioventricular progresiv și aritmiile ventriculare cauzează moartea cardiacă subită la 20-30% dintre pacienții cu DM1. Monitorizarea cardiacă regulată (ECG, Holter, ecocardiogramă) și implantarea de stimulator cardiac/ICD sunt componente esențiale ale tratamentului. Insuficiența respiratorie apare aproape la toți pacienții cu DM1 și este principala cauză de deces. Ventilația non-invazivă (BiPAP/CPAP) prelungește supraviețuirea. Estimarea dimensiunii expansiunii CTG din diagnosticul genetic inițial ghidează prognosticul: expansiunile mai scurte (50-150 de repetiții) se corelează cu o boală mai ușoară, cu debut la vârsta adultă; expansiunile de peste 1.000 de repetiții sunt asociate cu un tablou clinic mai sever sau congenital.

DM1 și DM2 necesită teste genetice diferite: expansiunea repetiției CTG în DMPK (DM1) față de expansiunea CCTG în CNBP (DM2). Secvențierea genomului întreg detectează și măsoară simultan ambele tipuri de repetiții.

Afecțiunea pe care o analizăm

Autozomal dominantă

O afecțiune ereditară progresivă care afectează mușchii. Se caracterizează prin atrofie musculară și hipotonie, cataractă, anomalii ale conducerii cardiace și endocrinopatii.

Ce schimbă un diagnostic

Mexiletină pentru miotonie; stimulator cardiac/ICD pentru boala de conducere; ventilație non-invazivă pentru insuficiență respiratorie; monitorizare cardiacă și pulmonară anuală; evitarea anumitor agenți anestezici

Gene analizate

Denumită și

inherited myotonic dystrophy; myotonia atrophica; myotonia dystrophica

Include 9 subtipuri înrudite ↓
  • adult-onset Steinert myotonic dystrophy
  • childhood-onset Steinert myotonic dystrophy
  • congenital myotonic dystrophy
  • congenital-onset Steinert myotonic dystrophy
  • juvenile-onset Steinert myotonic dystrophy
  • late-onset Steinert myotonic dystrophy
  • myotonic cataract
  • myotonic dystrophy type 1
  • myotonic dystrophy type 2
MONDO:0016107Orphanet 206647MedGen 10239

De ce secvențierea întregului genom

Testele standard pentru expansiuni repetitive utilizează Southern blot sau TP-PCR și oferă estimări aproximative ale dimensiunii. Secvențierea genomului întreg caracterizează precis atât expansiunile DM1, cât și pe cele DM2 și identifică purtătorii de premutație, care prezintă risc de a transmite o expansiune mai mare.

Diferențierea între DM1 și DM2 necesită testarea unor gene diferite, iar fenotipul singur nu permite întotdeauna distingerea lor

DM1 și DM2 au caracteristici clinice suprapuse: ambele produc miotonie, slăbiciune predominant proximală (în DM2), cataractă și afectare multisistemică. Totuși, mai multe diferențe importante le disting: DM1 provoacă boală congenitală (DM2 nu); afectarea tulburărilor de conducere cardiacă este mai severă și mai penetrantă în DM1; iar DM2 tinde să aibă o slăbiciune mai ușoară, distribuită mai proximal. Cele două afecțiuni necesită teste genetice diferite, care vizează locusuri cromozomiale diferite. Un singur „test pentru distrofie miotonică” solicitat în mod obișnuit evaluează doar DMPK (DM1). Secvențierea genomului întreg evaluează simultan DMPK și CNBP, asigurând stabilirea corectă a diagnosticului molecular, indiferent de subtipul prezent.

Dimensiunea expansiunii de repetiții determină intensitatea supravegherii cardiace și prognosticul

Lungimea repetiției CTG în DM1 este un predictor imperfect, dar relevant, al evoluției bolii. Pacienții cu expansiuni mai mari tind să aibă debut mai precoce, afectare multisistemică mai severă și un risc mai mare de tulburări de conducere cardiacă care necesită intervenție. Această relație ghidează intensitatea supravegherii: pacienții cu DM1 și expansiuni mai mari beneficiază de monitorizare cardiacă mai frecventă și au un prag mai scăzut pentru luarea în considerare a implantării unui stimulator cardiac. Dimensiunea repetiției cuantifică, de asemenea, riscul de anticipație pentru planificarea familială: un părinte cu o expansiune de 200 de repetiții poate transmite o expansiune de 400 de repetiții, iar un părinte cu o expansiune de 500 de repetiții are un risc substanțial de a transmite descendenților o expansiune din intervalul congenital. Estimările obținute prin secvențierea genomului întreg servesc drept punct de plecare pentru această consiliere.

Limitări

  • Distrofia miotonică nu poate fi identificată prin secvențiere cu citiri scurte, oferta noastră standard de secvențiere a genomului întreg. Acest raport este furnizat pentru eventualele corelații clinice relevante. Aflați mai multe

Alte conditions de neurologice

Toate condițiile →

Un test. Răspunsuri pentru o viață.

Un singur kit, trimis la domiciliul dumneavoastră. Întregul genom secvențiat la standardul clinic folosit pentru deciziile de diagnostic. Rapoarte pregătite pentru medic, livrate în Genome Manager în 6–8 săptămâni — permanente și actualizate pe măsură ce știința evoluează.

De la 449 $

Livrare gratuită · Rezultate în 6–8 săptămâni

Comandați Genome Test-ul meu